În ziua de astăzi, una din două persoane suferă din cauza stresului.
Stresul este o reacție psihologică și fizică a organismului la un factor extern de agresiune care ne perturbă bunăstarea mentală și fizică. Corpul uman reacţioneză prin mecanismul "luptă sau fugi", prin activarea sistemului nervos și a hormonilor specifici. Asemenea căprioarei care la vederea lupului se mobilizează şi fuge de el, şi organismal uman se adapteză la situaţia din mediu prin mobilizarea unei cascade de hormoni.
Hipotalamusul trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce adrenalinǎ și cortizol, iar aceștia sunt eliberați ȋn sȃnge. Acești hormoni accelereazǎ ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și metabolismul. În rezultat, are loc trimiterea unui flux de sȃnge mai mare cǎtre grupele musculare mari. De asemenea, ficatul elibereazǎ o parte din glucoză stocatǎ pentru a crește energia corpului, iar transpirația este produsǎ pentru răcirea organismului.
Și dacă în cazul animalelelor, cascada fenomenelor ce se petrec în organism revine la normalitate imdediat după dispariţia stresorului, la oameni revenirea la parmetrii normali de funcţionare are loc mult mai încet. Pe termen lungul, omul tinde să transforme reacţiile emoţionale în emoții negative care, dacă nu sunt eliberate, ţin organismul sub tensiune timp îndelungat, care îşi consumă resursele energetice, totul culminînd cu oboseală, stare de apatie, anxietate, depresie cu declanșarea bolilor cardiovasculare, a sistemului imun şi a sistemului musculo-scheletal.
Stresul prelungit se caracterizează prin pierderea echilibrului dintre componența simpatică şi cea parasimpatică a sistemului nervos vegetativ, care controlează buna funcţionare a tuturor oraganelor noastre, producerea de hormoni ce are loc în timpul somnului adânc (REM) şi care este mediată de către sistemul nervos parasimpatic.
Fără un management corect al stresului, de multe ori corpul rǎmȃne în alertă ceea ce, ȋn timp, afecteazǎ organismul ȋn numeroase moduri: hipertensiunea arterială, boli de inimă, obezitatea sau diabetul sau mai grav infarct miocardic.
Mai nou se poate măsura stresul prin măsurarea HRV (heart rate variabily) variabiltatea ritmului cardiac care evaluează diferențele dintre ciclurile (intevalul dintre două bătăi) cardiace succesive controlate de nodul sinoatrial prin sistemul nervos simpatic şi parasimpatic.
Cum combatem stresul:
- Exerciţiile respiratorii. Expirul este foarte important fiindca el activează sistemul nervos parasimpatic prin urmare el trebuie sa fie unul prelungit. Inspirul activizeză sistemul srimpatic prin urmare el trebuie sa fie unul scurt insă puternic. Qui Qong şi Tai Chi, Yoga şînt bazate foarte mult pe respiraţie şi scopul lor în final este stimularea parasimpatcului sau mai simplu relaxarea orangismului.
- Somnul este foarte important, însă doar acel profund, în faza REM, atunci când se produc hormonii. Foarte des auzim oameni care se trezesc dimineaţa obosiţi şi aceasta datorită hiperexictării sitemului ortosimpatic. Astfel, sistemul parasimpatic nu este suficient de activ încât să poată relaxa organismul.
- Este foarte la modă alcalinizarea organismului cu sodă sau apa caldă cu lămîe. Însă trebuie înţeles că acolo unde ţesuturile nu mişcă bine, nu au o mobilitate, acolo se vor forma ioni acizi şi se va accentua stresul oxidativ.
- Modalitate cea mai fiziologică de a reduce stresul oxidativ este să restabilim mobiltatea acolo unde aceasta lipseşte ceea ce va activiză circulaţia şi odată cu ea şi aportul de O2
- Mişcarea e viaţă. Este valabil atât la macroorganism, cât şi la fiecare ţesut în parte.
