Osteopatia - este medicina holistică a secolului XXI care analizează corpul uman ca un tot întreg. Este o ştiinţă, o artă şi o tehnică deosebită de celelalte forme de terapii manuale.
Orice pierdere de mobilitate duce la diminuarea aportului de substanţe nutritive în ţesuturi(oxigen, metaboliţi, vitamine). Carenţa de substanţe nutritive determină modificări degenerativ-distrofice în ţesuturi. Osteopatul folosind tehnici speciale înlătură fixaţiile patologice şi blocajele structurale restabilind mobilitatea în ţesuturi pînă la momentul apariţiei modificărilor în ele. Se creează condiţii optime pentru ţesuturi pentru că acestea să ocupe poziţia sa fiziologică eficientă din punct de vedere funcţional. Poziţia fiziologică trebuie percepută nu ca un punct fix, dar ca o pozitie în care se efectuează mişcare în diferite axe. A.T.Still fondatorul osteopatiei a afirmat că la baza apariţiei maladiilor din corpul nostru stă diminuarea mobilităţii ţesuturilor, organelor, articulaţiilor.
A.Still percepea scheletul precum cheia echilibrului dintre sistemul nervos, muscular şi circulator principiu care va deveni postulatul de bază al Osteopatiei: "structura determină funcţia".
Tot A. Still formulează ipoteza că imensul ţesut de susţinere al corpului uman denumit ''fascia''(ţesut care leagă toate elementele din corpul uman oasele, articulaţiile, viscerele, glandele endocrine, vasele şi nervii) prin restricţiile micro-mobilităţii sale este la originea tulburărilor funcţionale care dereglează starea de sănătate.
Mobilitate sistemului musculo - scheletic şi a altor ţesuturi din corp este considerată starea de echilibru de homeostazie şi prin urmare cheia sănătăţii omului. Medicina clasică studiază etiologia şi patologia maladiilor în momentul în care modificările patologice deja sau produs; în timp ce Medicina Osteopatică încearcă să găsească şi să înlăture restricţiile tisulare pînă la momentul apariţiei modificărilor patologice ireversibile în ele.
